| 1.
|
STRICĂCI'UNE, stricăciuni, s.f. 1. Faptul de a (se) strica; (concr.) ceea ce este stricat, deteriorat; pagubă produsă de ceea ce s-a stricat, s-a deteriorat, s-a distrus. ♦ Vătămare. 2. Efect rău, păgubitor. 3. Depravare, corupţie. - Strica + suf. -ăciune.Sursă
: DEX'98
( 65610)
- claudia |
| |
| 2.
|
STRICĂCI'UNE s. v. hernie, lepră, văt-mare.Sursă
: Sinonime
( 211832)
- siveco |
| |
| 3.
|
STRICĂCI'UNE s. 1. v. pagubă. 2. v. avarie. 3. v. co-rupţie. Sursă
: Sinonime
( 211831)
- siveco |
| |
| 4.
|
stricăci'une s. f., g.-d. art. stricăci'unii; pl. stricăci'uni
Sursă
: DOR
(284636)
- siveco |
| |
| 5.
|
STRICĂCI'UN//E ~i f. 1) v. A STRICA si A SE STRICA. 2) Pierdere cauzată de stricarea unor bunuri materiale. 3) înv. Abatere de la moralitate; declasare; degenerare; corupţie. [G.-D. stricăciunii] /a (se) strica + suf. ~ciune
Sursă
: NODEX
(354722)
- siveco |
| |
|
|